În ultima perioadă suntem martori ai unei scumpiri constante și permanente a combustibilului și a aproape tuturor produselor.

IoT (Internet of Things) a schimbat în cazul multora dintre noi felul în care trăim și muncim, călătorim sau ne distrăm.

Luna august a fost o lună importantă pentru Comisia Europeană, cu mai multe proiecte ecologice aprobate pentru a contribui la obiectivul de neutralitate climatică pentru 2050.

Am discutat despre sustenabilitate la modul generalatât atât aici, pe blog, cât și pe contul meu de LinkedIn, am dezvoltat și tema sustenabilității corporative, iar azi vreau să ating un alt sector al acesteia, și anume transportul sustenabil.

În august au fost aprobate câteva proiecte majore de către Comisia Europeană, inclusiv un program românesc în valoare de 149 de milioane de euro care sprijină producția de hidrogen din surse regenerabile.

Este ambalajul verde sau un slogan care conține termenul "eco" suficient pentru a fi siguri că ceea ce cumpărăm este "ecologic"? Nu. Dacă o companie se declară ecologică nu înseamnă mereu că este cu adevărat așa. Iar nevoia de a asigura un mediu înconjurător în care oamenii să poată trăi sănătos și onest nu revine doar City Manager-ilor care administrează orașele, ci responsabilizează și companiile și corporațiile în a avea grijă de resursele umane și de mediu. 

Lemnul ia avânt în cadrul arhitecturii sustenabile, acesta fiind adoptat în masă, ca alternativă la beton și oțel.

Acum câteva luni remarcam câteva inițiative în vederea obținerii unui oraș verde și rezilient, iar printre ele am menționat cartierul de 20 de minute din Melbourne.

De ce nu mai circulă mașinile în orașe precum Oslo, Ghent și Paris? Fiindcă erau obosite! Lăsând gluma la o parte, tot mai multe orașe se uită urât în direcția automobilelor, atitunea căreia și eu îi dau undă verde!

Calitatea internetului din România a fost mereu un prilej de mândrie națională pentru noi și, probabil, invidie pentru cei care ne-au călcat pragul digital.

Ai aflat fie de la știri, fie pe propria piele despre temperaturile extreme și valul de căldură care a străbătut Europa zilele trecute, punând la grea încercare atât populația, cât și infrastructurile orașelor.

M-am bucurat să citesc recent în cea de-a şasea ediţie a Radiografiei Smart City din România despre cele peste 1.000 de iniţiative la nivel naţional.

Cum sună versurile cântecului lui Joni Mitchell? "Au pavat paradisul și au construit o parcare." Ei bine, tocmai contrariul este valabil în multe părți ale lumii, unde orașele încep să transforme parcări nefolosite sau degradate în paradisuri de recreere pentru locuitorii lor.

Acum peste 500 de ani, în urma unei pandemii (sună cunoscut?), Leonardo da Vinci visa să proiecteze Orașul Ideal.

M-am bucurat să descopăr că atât America rurală, cât și Europa urbană fac nu doar pași, ci adevărate salturi în direcția creării și amenajării de noi spații publice.

Reciclarea, gestionarea deșeurilor și economia circulară sunt teme la care revin cu drag, însă sunt teme majore ce se ramifică și ating o mulțime de aspecte concrete din viața fiecăruia dintre noi.

Amintindu-mi versurile lui Arghezi din Testament, nu pot să nu mă întreb dacă poetul doar își creiona arta poetică sau a fost un vizionar timpuriu al timpurilor noastre, anticipând reciclarea și economia circulară.

În lupta împotriva schimbărilor climatice, din ce în ce mai multe orașe se concentrează asupra sustenabilității - în special orașele care conștientizează amenințarea reprezentată de expansiunea urbană rapidă, de emisiile de gaze cu efect de seră și de problemele socio-economice cu care se confruntă locuitorii lor, ca urmare a acestora.

Am scris recent despre satele inteligente creionând câteva direcții recomandate de către Rețeaua Europeană pentru Dezvoltare Rurală, care ar trebui luate în calcul pentru a ne înscrie pe un traseu care ar transforma satele noastre în comunități rurale reziliente și sustenabile.

Se estimează că 70% din populația lumii va trăi la oraș până în 2050, zonele rurale devenind tot mai puțin populate. Ar trebui asta să ne descurajeze sau am putea privi situația ca pe o provocare?