Și satele trebuie să devină inteligente
Se estimează că 70% din populația lumii va trăi la oraș până în 2050, zonele rurale devenind tot mai puțin populate. Ar trebui asta să ne descurajeze sau am putea privi situația ca pe o provocare?Așa cum am văzut pe durata pandemiei, atunci când au fost impuse sau recomandate perioadele de autoizolare, oamenii care au avut posibilitatea să se refugieze la țară și să lucreze de acasă, au făcut-o bucurându-se de aer mai curat, distanțare socială mai ușor de realizat, alimente mai sănătoase provenite din surse locale etc.
Dar ce te faci când, în marea lor majoritate, satele românești sunt doar o rampă de lansare a localnicilor către marile orașe care oferă locuri de muncă mai variate și mai bine plătite? Și cum am putea să atragem oamenii să locuiască la țară de bună voie, nu forțați de carantină?
Vreau să vă prezint trei teme/soluții inspirate din munca Rețelei Europene pentru Dezvoltare Rurală, care este structura ce reunește toate părțile interesate și care vizează să obțină rezultate îmbunătățite în ceea ce privește dezvoltarea rurală în UE.
Satele inteligente care abordează problema digitalizării rurale pornesc
într-o călătorie care nu numai că necesită recuperarea decalajului digital în competiția cu zonele mai urbanizate, ci și conceperea de soluții digitale dintr-o perspectivă rurală care să ducă satul de la stadiul de așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura, la cea de comunitate capabilă să inoveze și să devină parte integrantă a societății digitale și a economiei circulare și sustenabile.
Dar pe lângă digitalizare, satele inteligente trebuie să ia în calcul și rezolvarea problemei privind sursele de energie regenerabilă. Dacă ne dorim cu adevărat un viitor mai curat, trebuie să accelerăm tranziția energetică și în zonele rurale, nu doar în orașe, întrucât o bună parte din sursele noastre de hrană sunt chiar aceste sate despre care discutăm acum și ne dorim ca alimentele pe care le consumăm să fie cât mai curate.
Un ultim aspect pe care aș dori să-l menționez este cel al mobilității rurale. Mobilitatea reprezintă pentru mulți posibilitatea de a avea acces la locul de muncă, la educație, la servicii, la societate. Cu alte cuvinte, mobilitatea este unul dintre factorii vitali ai oricărei comunități, în special a comunităților rurale, unde multe lucruri esențiale se află situate la o anumită distanță. În plus, asigurarea unor forme de mobilitate mai sustenabile poate avea o contribuție importantă și la atenuarea schimbărilor climatice.
Indiferent că trăiești la oraș, într-o zonă rurală sau tranzitezi între cele două tipuri de așezare umană, ce crezi că ar trebui să facă comunitățile de la sate pentru a beneficia de o versiune îmbunătățită a locului în care trăiesc? Dar autoritățile locale cum ar putea pune în mișcare sau accelera aceste procese?