Viața la țară, dar cu accente smart

Fotografie de Bogdan Lapadus de pe Unsplash

Am scris recent despre satele inteligente creionând câteva direcții recomandate de către Rețeaua Europeană pentru Dezvoltare Rurală, care ar trebui luate în calcul pentru a ne înscrie pe un traseu care ar transforma satele noastre în comunități rurale reziliente și sustenabile. 

Dar am realizat că între criza medicilor de familie, temă atinsă recent și ruralul ignorat (cu mici excepții) atât de către cetățenii săi, cât și de autorități, se pot face niște legături. 

Să luăm exemplul unui absolvent al Facultății de Medicină. Dacă are de ales între a rămâne în orașul în care a studiat unde să-și înceapă cariera profesională în cadrul unui spital și a pleca într-un sat în care internetul funcționează doar în zilele cu soț, iar singurele mijloace de locomoție sunt mașina personală (tot mai greu de folosit în contextul războiului, inflației și scumpirii combustibililor) sau autobuzul care trece prin sat doar o dată pe zi, atunci când el e la cabinet, va alege evident orașul. 

Dar în loc să deplângem situația, haideți să vedem ce soluții se pot găsi. De exemplu, atâta vreme cât satul la care ne referim este relativ digitalizat, pentru consultații de rutină sau mai puțin grave se poate apela la teleconsultație, care este un act de asistență medicală prin care medicul interacționează prin internet la distanță cu pacientul. 

O altă variantă ar fi dezvoltarea, din partea autorităților locale în colaborare cu comunitatea, unui set de beneficii pentru medicul dispus să se transfere în mediul rural, cum ar fi asigurarea spațiului pentru cabinetul medical și plata utilităților sau asigurarea în mod gratuit a unui locuințe. Sau de ce nu, un pachet de beneficii care să pornească de la autoritățile centrale și care să prevadă asemeni profesioniștilor din domeniul IT care sunt scutiți de la plata impozitelor, o scutire și pentru medicii de familie care sunt dispuși să profeseze în mediul rural.

Ultima sugestie pe care doresc să v-o supun atenției este cea privind mobilitatea. Dacă poate să ajungă în condiții bune și relativ repede la oraș (pentru medicamente, instrumentar sau pentru a rămâne în contact cu comunitatea medicală), ai mai mari șanse să convingi un doctor să se mute în satul tău. Iar aici lucrurile trebuie gestionate pe cel puțin două paliere: unul privește infrastructura rutieră, iar al doilea, mijloacele de transport. Pentru urgențe, un medic nu se poate baza pe transportul în comun, însă autoritățile locale i-ar putea înlesni mobilitatea în mai multe feluri. 

Tu cunoști exemple de bune practici din România sau din străinătate care ar putea ajuta comunitatea în care trăiești să devină mai inteligentă? Aș fi curios să le aflu și eu.

Nicolaie Moldovan

Senior Urban Development Expert based in Bruxelles. Expertise in Smart Cities, Destination Branding, Sustainable Cities, and EU Funding.

https://www.linkedin.com/in/nicolaiemoldovan/
Previous
Previous

Orașe verzi vs orașe inteligente: Cum se orientează orașe precum Toronto către o sustenabilitate centrată pe oameni

Next
Next

Și satele trebuie să devină inteligente