Gânduri „la rece” despre valul de căldură

Fotografie de Arto Marttinen de pe Unsplash

Ai aflat fie de la știri, fie pe propria piele despre temperaturile extreme și valul de căldură care a străbătut Europa zilele trecute, punând la grea încercare atât populația, cât și infrastructurile orașelor. Perioadele prelungite de temperaturi ridicate devin tot mai frecvente și mai intense în întreaga lume din cauza schimbărilor climatice, iar orașele noastre se zbat să facă față excesului de căldură. 

Pe măsură ce temperaturile cresc, odată cu creșterea nivelului gazelor cu efect de seră, orașele trebuie transformate pentru a evita ca temperaturile ridicate să ne pună în pericol viețile și mijloacele de trai. 

În prezent, aproximativ 56% din populația lumii - 4 miliarde și jumătate de locuitori - trăiește în orașe unde temperaturile au crescut în ultimele decenii și se preconizează că această tendință este în continuă creștere, în parte din cauza schimbărilor climatice și a așa-numitului "efect de insulă de căldură" (temperaturile din zonele urbane sunt mai ridicate decât cele din zonele rurale din cauza materialelor folosite la construcția drumurilor și a clădirilor, cum ar fi betonul și asfaltul, precum și din cauza absenței copacilor și a spațiilor verzi care pot absorbi căldura), dar și din cauza creșterii numărului de persoane care locuiesc în zonele dens urbanizate. 

Căldura extremă afectează, de asemenea, transportul public, iar operatorii feroviari din întreaga Europă au anulat servicii sau au impus restricții de viteză din cauza riscului ca șinele să cedeze din cauza căldurii intense. Dar nu este vorba doar de trenuri. Recent, Aeroportul Luton din Londra a suspendat zborurile după ce pista s-a topit din cauza căldurii extreme.

Nu există soluții simple, întrucât nu putem să demolăm orașele în care trăim și să le construim din nou mai bune și mai pregătite să facă față provocărilor timpurilor în care trăim, dar putem să le modernizăm și să le adaptăm. Dar și noi, cei care care locuim sau muncim în orașe trebuie să ne schimbăm comportamentul și să îl adaptăm crizelor climatice prin care trecem. Iată câteva sugestii:

Reabilitarea termică aprofundată a clădirilor publice și a marilor complexe rezidențiale ar reduce necesarul de energie termică (atât pentru încălzirea lor pe durata iernii, cât și pentru răcirea lor în timpul verii), oferind un grad mai mare de confort și un mediu înconjurător mai puțin poluat. Acest tip de reabilitare presupune folosirea de materiale de înaltă calitate și instalații eficiente energetic, gradul de îmbunătățire fiind de minimum 75% în comparație cu starea clădirilor înainte de renovare.

Copacii reprezintă una dintre cele mai eficiente soluții pentru reducerea temperaturilor, întrucât nu doar umbresc zona în care sunt plantați, dar creează și un mediu răcoros prin procesul de evapotranspirație (aceștia elimină apă, iar când apa se evaporă, zona înconjurătoare beneficiază de răcoare). În plus, arborii pot absorbi unii poluanți nocivi, eliberând în același timp oxigen în mediul înconjurător. 

Dar vegetația și copacii nu trebuie neapărat plantați la nivelul străzii. Am remarcat, în urmă cu câteva săptămâni, proiectul de împădurire urbană ForestMI din Milano, care urmărește înmulțirea plantelor pe străzi, în piețe, curți, pe acoperișuri, fațade, parcuri și terenuri agricole, proiect care duce la următorul nivel ideea de grădină verticală urbană. 

Drumurile din orașele noastre sunt constant supuse unor lucrări de întreținere și renovare. Aceste lucrări, în loc să fie atribuite firmei care oferă prețul cel mai mic pe lucrare, folosind probabil materiale de proastă calitate, ar trebui să ajungă la firma capabilă să folosească materiale care reflectă mai mult din lumina soarelui, păstrând temperatura drumurilor mai scăzută. 

Pornind de aici, mi-a atras atenția o inițiativă privată din SUA, care a obținut cu minim de efort, rezultate uimitoate. Este vorba despre re/vopsirea acoperișurilor închise la culoare, în culori deschise care reflectă razele solare, reducând astfel și temperatura în interiorul caselor. 

Iar dacă tot suntem la capitolul „acoperișuri”, permite-mi să-ți amintesc despre acoperișurile din Amsterdam, care captează apa de ploaie și o reutilizată în perioadele de secetă, menținând clădirile răcoroase. 

Ce mai putem face? În viitorul imediat e nevoie să dezvoltăm în orașele noastre sisteme de sprijin social mai puternice, care să ofere ajutor și consiliere persoanelor celor mai expuse riscului de căldură. Iar pe termen mediu și lung, orașele noastre au nevoie de strategii integrate de gestionare a riscului de căldură, care să reunească toate părțile interesate din sectorul public și privat, atât la nivel național, cât și la nivel local.