Situația la zi privind proiectele de tip Smart City din România

Fotografie de Lāsma Artmane de pe Unsplash

M-am bucurat să citesc recent în cea de-a şasea ediţie a Radiografiei Smart City din România despre cele peste 1.000 de iniţiative la nivel naţional. Am observat o creștere a numărului de proiecte față de anul trecut, dar și o creștere a numărului de orașe. 

În timp ce pentru unele țări pandemia a funcționat ca o trambulină spre digitalizare, România este cu 2-3 ani în urmă faţă de media europeană, pierzând avansul proiectelor pilot, multe dintre ele nefiind utilizate și continuate de administraţiile locale sau centrale. 

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă dezvoltarea comunităților inteligente trebuie să știm că Industria Smart City are la bază șase verticale interconectate. Acestea sunt: 

-Smart Mobility (mobilitate)

-Smart Governance (guvernare)

-Smart Economy (economie)

-Smart People (cetățeni)

-Smart Environment (mediu)

-Smart Living (mod de viață)

Anul acesta, în România, Smart Mobility conduce detașat topul verticalelor cu 322 proiecte, lucru de înțeles în contextul în care lipsa infrastructurii, traficul și parcul auto național învechit reprezintă încă probleme acute la care autoritățile caută rezolvări. În plus, un transport mai eficient, mai rapid, mai sigur, mai flexibil și mai curat, îmbunătățește, în cele din urmă, calitatea vieții oamenilor. Însă dacă e de înțeles numărul mare de proiecte privind mobilitatea, surprinde în mod mai puțin plăcut numărul redus de proiecte ce vizează verticalele Smart Environment (59 proiecte) și Smart People (35 proiecte). 

Nu aș dori să închei într-o notă negativă, dar una dintre concluziile raportului care ar trebui, în primă fază, să ne îngrijore, iar ulterior să ne motiveze să găsim soluții, este că „România […] merge înainte și înapoi în același timp, fară a avansa la proiecte consistente Smart City, în primul rând din cauza lipsei de personal cu competențe și curaj în administrația publică locală și centrală. Fără oameni în primării alocați special pentru proiecte Smart City și cu City Manageri sufocați de treburi administrative, degeaba sunt tot felul de fonduri bănești disponibile.” (Cornel Bărbuţ, CEO al Vegacomp Consulting) 

În lumina acestei concluzii înțelegem mai bine și cauzele ratei slabe de absorbție a fondurilor europene reușită de România, situată la doar 59%, sub media europeană, dar și sub media Poloniei, Ungariei sau Bulgariei. 

În încheiere, aș dori să vă reamintesc și să vă inspir cu exemplul Primăriei Alba Iulia, în cadrul căreia am fost, ani buni, City Manager și unde alături de echipa mea am reușit să atragem fonduri nerambursabile, scriind, zi de zi, proiecte care să transforme orașul și să îmbunătățească viața locuitorilor acestuia. Soluții există mereu, important e să ne dăm silința să le găsim.

Tu care crezi că ar trebui să fie strategia României la nivel național și local pentru a forma în cât mai scurt timp experți în proiecte Smart City și a crește astfel numărul de proiecte care să ajute la transformarea orașelor noastre în orașe mai inteligente?