Ce alimentăm cu uleiul alimentar?
Fotografie de engin akyurt de pe Unsplash
În ultima perioadă suntem martori ai unei scumpiri constante și permanente a combustibilului și a aproape tuturor produselor. Dar scumpirea carburanților ne afectează cred că mai mult decât orice altă scumpire. Oamenii de știință depun eforturi pentru a găsi carburanți alternativi celor existenți. Însă unele alternative ajung la noi pe calea inovației și țin cont nu doar de prețul mai mic, ci și de impactul pe termen mediu și lung asupra beneficiarilor și planetei în general, în timp ce alte variante sunt doar scurtături care caută să economisească pe termen scurt niște bănuți, indiferent de riscuri și de consecințele pe termen lung.
Una dintre aceste scurtături este folosirea uleiului alimentar pentru alimentarea mașinilor. Doar Europa și Marea Britanie varsă zilnic 17.000 de tone de ulei de gătit în rezervoare, iar 58% din uleiul de rapiță din Europa este folosit drept combustibil, în ciuda prețurilor în creștere și a impactului asupra climei.
Acest lucru are, din păcate, un impact mai grav asupra mediului decât consumul combustibililor fosili, ca petrolul și gazele naturale. Iar toate acestea se întâmplă într-un moment în care nesiguranța alimentară datorată războiul din vecini și secetei, atinge niveluri record și afectează din ce în ce mai mulți oameni din întreaga lume. Dar știi ce e interesant? Deși prețurile cresc în supermarketuri, acest fapt nu a împiedicat arderea a mii de tone de ulei în rezervoarele mașinilor.
Pe scurt și în scurt timp, trebuie să regândim modul în care dăm energie vieții de zi cu zi și să prioritizăm alimentația în fața transportului și a consumului de energie, dacă dorim cu adevărat să trecem peste criza care pare să fie abia la început. Așa cum am spus, biocombustibilii contribuie chiar mai mult decât combustibilii fosili la poluarea atmosferică, deoarece dincolo de poluarea directă și evidentă rezultată în urma arderii lor, din dorința de a economisi sau de a obține profituri rapide, încurajează la devierea culturilor alimentare pe terenuri anterior necultivate, sporind procesele de despădurire.
Pentru a spori capacitatea de producție a UE și pentru a proteja siguranța alimentară a cetățenilor ei, UE a modificat deja politica agricolă comună, permițând producția de culturi pe terenurile lăsate în pârloagă (vorbim despre o măsură temporară privind anul 2022) și făcând derogări de la normele privind rotația culturilor.
Însă responsabilitatea nu este doar a Uniunii, ci a noastră a tuturor, întrucât toți trebuie să realizăm că urmările folosirii biocombustibililor sunt mai grave decât toate beneficiile aparente, iar cea mai mare eroare pe care am putea să o facem ar fi aceea de a ignora complet aceste urmări.
