Uniunea Europeană și China: Joaca de-a diplomația
Președintele Franței și Președinta Comisiei Europene au călătorit în luna aprilie la Beijing unde au fost primiți de președintele Chinei. Vizitele lor fac parte dintr-un efort al liderilor europeni de a stabili relații mai apropiate cu China. Interesul major al oaspeților a fost legat de relația comercială tensionată dintre Uniunea Europeană și China, cel mai important partener comercial al acesteia.
China are o importanță deosebită pentru Europa prin interdependențe și deși atât Europa, cât și China au beneficiat enorm de pe urma acestor legături, în ultimii ani, relațiile UE-China au devenit mai complexe, ca să folosim un eufemism. Suntem în poziția de a ne juca de-a suveranii și de a întoarce spatele Chinei? Înainte să răspunzi la această întrebare, lasă-mă să-ți spun doar că: 98% din aprovizionarea UE cu pământuri rare provine din China; 93% din necesarul de magneziu al UE provine din China; 97% din litiu provine din China. Iar lista continuă. Desigur, ideal ar fi să extragem mai multe minereuri și minerale aici, în Uniunea Europeană, să ne creștem capacitatea de prelucrare la cel puțin 40% din consumul anual și să reciclăm mai mult. Dar până atunci, UE, conform proverbului, trebuie să-și țină statele membre aproape, iar pe China și mai aproape.
Conform declarațiilor președintei von der Leyen, făcute înaintea întâlnirii trilaterale cu președintele Republicii Populare Chineze, Xi Jinping, și cu președintele Franței, Emmanuel Macron, evenimentul de la Beijing reprezintă o oportunitate pentru un dialog sincer și constructiv între Uniunea Europeană și China, având în vedere relațiile extinse dintre cele două părți. Iar gestionarea acestor relații într-un mod echilibrat este imperativă, întrucât ele vor influența prosperitatea economică viitoare. Există riscuri pe care Europa trebuie să le abordeze, însă este crucial să continuăm dialogul și să menținem canalele de comunicare deschise în contextul geopolitic actual.
Ulterior s-a discutat despre responsabilitatea UE și a Chinei de a respecta și îmbunătăți ordinea internațională, mai ales ținând cont de conflictul dintre Rusia și Ucraina. În ultimul timp, China a devenit un partener comercial din ce în ce mai important pentru Rusia și încearcă să atenueze impactul sancțiunilor economice impuse de alte state ca răspuns la invazia din Ucraina. Comerțul global dintre China și Rusia a atins un nivel record de 190 de miliarde de dolari în 2022 - o creștere cu 30% față de anul precedent. Cu toate acestea, China promite să nu vândă arme niciunei părți implicate în războiul din Ucraina.
Dacă e să discutăm și despre cealaltă față a monedei, Uniunea Europeană este pentru China prima destinație de export, în timp ce China este pentru Uniunea Europeană doar a treia destinație de export. Ne referim aici la un comerț de peste 2,3 miliarde de euro pe zi în 2022, însă relația comercială este din ce în ce mai dezechilibrată datorită practicilor aplicate de către China.
Mai precis, companiile din UE care vor să exporte în China sunt victimele practicilor neloiale din anumite sectoare, iar asta le împiedică accesul pe piața chineză. Aceste blocaje se realizează prin intermediul unor cerințele tot mai mari impuse de China, fie că este vorba de presiuni în vederea transferului de tehnologie, de cerințe excesive privind datele sau de o aplicare insuficientă a drepturilor de proprietate intelectuală.
Uniunea Europeană trebuie să fie din ce în ce mai vigilentă în ceea ce privește protejarea intereselor proprii și asigurarea unor condiții de concurență echitabile, în timp ce încearcă să reducă atât dezechilibrele din relațiile cu China, cât și starea de dependență față de aceasta, din sectoarele problematice. Însă toate aceste aspecte sensibile se pot rezolva doar prin dialog și diplomație. Dacă ar fi să o parafrazez pe Ursula von der Leyen, aș spune că povestea raportului dintre UE și China se desfășoară pe măsură ce o povestim, iar în geopolitică, se știe bine, nimic nu este inevitabil.
