Sustenabilitate și fake news
Fotografie de Brian Yurasits de pe Unsplash
Nu e pentru prima dată când atrag atenția asupra faptului că dacă o companie se declară ecologică nu înseamnă mereu că este cu adevărat așa. Iar nevoia de a asigura un mediu înconjurător în care oamenii să poată trăi sănătos și onest nu revine doar autorităților, ci și companiilor și corporațiilor, deși în UE, 53,3 % din declarațiile de mediu ale companiilor s-au dovedit a fi vagi, înșelătoare sau nefondate, iar 40 % nu au fost susținute cu dovezi atunci când au enunțat termeni precum: „sustenabil”, „produs verde”, „prietenos cu natura”, „respectuos cu mediul” și altele de acest fel. Faptul că majoritatea consumatorilor se confruntă cu practici comerciale neloiale, care îi împiedică în mod activ să facă alegeri durabile l-a constatat și Comisia Europeană, verificarea fiabilității mențiunilor ecologice privind produsele fiind considerată cel mai mare obstacol în calea angajării consumatorilor în favoarea tranziției verzi. Avem, prin urmare, o problemă: consumatorii se confruntă cu practici comerciale neloiale care îi împiedică în mod activ să facă alegeri sustenabile. Cum o rezolvăm?
Încă din 2022 Comisia a propus actualizarea normelor UE în materie de protecție a consumatorilor, stabilind noi drepturi ale acestora și interzicând dezinformarea ecologică. În martie 2023 Comisia a propus noi criterii comune pentru combaterea dezinformării ecologice și a declarațiilor de mediu înșelătoare, iar datorită acestor propuneri vom dispune de mai multă claritate, de asigurări mai solide când un produs este prezentat ca fiind ecologic. Grație acestor propuneri actualizate, vom putea face alegeri informate și respectuoase față de mediu atunci când ne facem cumpărăturile pentru că avem dreptul să știm pentru cât timp a fost proiectat un produs să dureze și cum și dacă acesta poate fi reparat. Însă noile normele vor fi avantajoase și pentru companiile care depun eforturi consitente pentru ca produsele lor să fie mai sustenabile. Acestea vor fi recunoscute și recompensate mai ușor de către consumatori și își vor putea crește vânzările, în loc să aibă parte de concurență neloială.
Atunci când companiile fac o „declarație de mediu” referitoare la produsele sau serviciile lor, vor trebui să respecte niște norme privind modul în care susțin cu dovezi și comunică ce declară. Pe de o parte este vorba despre declarații explicite, cum ar fi: „tricou fabricat din sticle din plastic reciclat”, „livrare cu compensare a emisiilor de CO₂” sau „produse de protecție solară care protejează oceanele”, însă pe lângă afirmațiile acestea putem întâlni și cazul unor bănci care se laudă că salvează pădurile oferind chitanțe excluiv în format electronic, în timp ce au investiții de zeci de milioane de euro în exploatări de combustibili fosili. Sau cazul unor giganți tech care dădeau tonul în inovație, în timp ce se confruntau cu niște cazuri de exploatare a copiilor în lanțul lor de aprovizionare.
Revenind, declarațiile de mediu ale companiilor vor trebui să fie verificate în mod independent și susținute cu dovezi științifice înainte de a fi comunicate în mod clar către consumatori. Mai mult, în cazul în care anumite produse sau organizații sunt comparate cu alte produse sau organizații, astfel de comparații ar trebui să se bazeze pe informații și date echivalente. În prezent, există cel puțin 230 de etichete de mediu diferite și există dovezi că acest lucru duce la confuzie și neîncredere în rândul consumatorilor. Iată de ce unul dintre criteriile comune pentru combaterea dezinformării ecologice și a declarațiilor de mediu înșelătoare își propune să reglementeze și aceste etichete de mediu.
Ca o concluzie sumară, Frans Timmermans, vicepreședintele executiv pentru Pactul verde european a sintetizat problema și soluția astfel: „Declarațiile de mediu sunt omniprezente: de la tricourile care protejează oceanele […] la sucurile produse fără a face rău albinelor […] etc. Din păcate, de prea multe ori aceste declarații sunt făcute fără nicio dovadă sau justificare. Acest lucru deschide calea dezinformării ecologice și dezavantajează întreprinderile ale căror produse sunt cu adevărat sustenabile […] Prin această propunere, oferim consumatorilor asigurări că, atunci când un produs este vândut ca produs ecologic, acesta este cu adevărat ecologic.”
Crezi că propunerile Comisiei pot limita dezinformarea ecologică și limita impactul pe care alegerile noastre îl au asupra mediului? O încredere sporită din partea consumatorilor în declarațiile de mediu și etichetele ecologice aferente produselor ne-ar ajuta să alegem produse care sunt cu adevărat mai bune pentru mediu decât produsele concurente?
