Orașele sustenabile nu-și abandonează cetățenii
Am spus-o de mai multe ori și o repet: degeaba inovăm orașele în care trăim, dacă aceste inovații nu se traduc în beneficii concrete în viața comunității, care ține în viață aceste orașe. Am în minte azi situația dramatică a persoanelor fără adăpost. Nu putem vorbi serios despre taxiuri fără șofer și ospătari roboți fără să căutăm mai întâi soluții pentru îmbunătățirea vieții acestor persoane de lângă noi.
Mai ales în contextul în care instituțiile europene, guvernele UE și societatea civilă s-au angajat să colaboreze în vederea combaterii fenomenului persoanelor fără adăpost în UE. Platforma europeană de combatere a lipsei de adăpost oferă celor care vor să se implice oportunitatea de a se angaja și de a lucra cu actorii locali, inclusiv cu orașele și furnizorii de servicii, pentru a face un mai bun schimb de cunoștințe și practici în vederea realizării de progrese în eradicarea lipsei de adăpost.
1. Dușuri pe roți
Una dintre problemele majore cu care se confruntă persoanele fără adăpost este igiena. Multe dintre ele nu s-au spălat de mult, dezvoltând diferite boli de piele, dacă nu și mai grav. Răspunsul la această problemă, peste tot în lume, s-a tradus prin servicii mobile de dușuri ce le oferă persoanelor fără adăpost posibilitatea de a se igieniza rapid și constant.
2. Acoperișuri deasupra capetelor
Autoritățile din Los Angeles s-ar putea să oblige în viitor hotelurile să găzduiască persoanele fără adăpost alături de clienții plătitori. Hotelierii s-au împotrivit inițiativei și după o zi de audieri, Consiliul a respins-o, însă fără să renunțe la ea complet. A fost doar amânată pentru martie 2024.
E ușor să interzici instalarea unui cort sau a unei saltele pe domeniul public sau să izolezi persoanele fără adăpost în afara sau la periferia orașului, dar asta nu reprezintă o rezolvare, ci o amânare a problemei. De aceea m-am bucurat să aflu că un fost bloc de birouri a fost transformat în apartamente pentru persoanele fără adăpost și pentru cei care riscă să ajungă pe străzi sau că peste ocean se construiesc case mici, dar pline de speranță, destinate aceleiași pături sociale.
Între timp, așteptând ca autoritățile să decidă dacă și în ce măsură se implică, o echipă de ingineri formată doar din fete a venit cu o soluție inovatoare pentru a asigura siguranța persoanelor fără adăpost pe timpul iernii, inventând un cort alimentat cu energie solară.
3. Acces la muncă și la un venit stabil
Dar dacă vrem să schimbăm fundamental situația persoanelor fără adăpost, trebuie să facem mai mult decât să le oferim un acoperiș deasupra capetelor, o supă caldă și un duș la intervale regulate. Dacă nu îi ajutăm să devină din nou independenți financiar, le prelungim doar suferința. Persoanele fără adăpost din întreaga lume sunt excluse de pe piața forței de muncă. Vorbim despre o discriminare bazată pe statutul de persoană fără adăpost care pune în umbră educația, competențele și anii de experiență ai candidatului.
Așa cum autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private cu cel puțin 50 de angajați sunt obligate prin lege să angajeze un număr de persoane cu dizabilități egal cu cel puțin 4% din numărul total al angajaților, așa cum există cote de gen care garantează dreptul universal la un loc de muncă, poate ar trebui să luăm în considerare și niște inițiative privind dreptul la muncă pentru persoanelor fără adăpost.
Este timpul să luăm mai în serios situația persoanelor fără adăpost atât în Europa, cât și în lume. De aceea avem nevoie să transformăm obiectivele Platformei Europene de combatere a lipsei de adăpost în acțiuni concrete. Un mod sustenabil de gestionare a orașului nu ar trebui să lase niciun membru al comunității în urma sau în afara ei.
