Hidrogen din vânt și mare
Fotografie de Nicholas Doherty de pe Unsplash
În timp ce noi urmăream îngrijorați știrile cu mobilizarea militară din Rusia, în Franța a fost inaugurat primul sit de producție de hidrogen offshore din lume, în largul coastei Le Croisic. Astfel, Franța, a început producția de hidrogen folosind energia eoliană generată de o turbină plutitoare, iar proiectul își propune să echipeze parcurile eoliene cu platforme plutitoare mai puternice care au avantajul, atunci când cererea de energie electrică este scăzută, că turbinele eoliene offshore pot stoca energie prin producerea de hidrogen, dar se pot și conecta la alte parcuri offshore din larg, deoarece acest gaz ultra-ușor este mai ieftin de transportat pe distanțe lungi, prin conducte, decât electricitatea.
Am remarcat deja că Uniunea Europeană a acordat hidrogenului o poziție privilegiată pe calea tranziției energetice, așa că mă bucur să văd că lucrurile se mișcă în direcția bună. Cum funcționează întregul sistem? O turbină eoliană plutitoare poate exploata energia vântului pentru a realiza procesul de electroliză a apei. Apa mării este pompată, desalinizată și transformată în hidrogen. Prin urmare, se obține un hidrogen „verde” (adică procesul nu implică emiterea de dioxid de carbon, ci doar de oxigen), care poate fi utilizat pentru a alimenta autobuze, camioane și fabrici.
Din păcate, situl este deocamdată doar experimental, iar faptul că a fost pus în funcțiune ajută la a înțelege cum se pot soluționa eventualele probleme. Faptul că operează în larg oferă beneficii, după cum s-a menționat, dar face și gestionarea mai dificilă, iar costurile de întreținere ridicate. Fără să încercăm nu avem cum să reușim să schimbăm paradigma energetică ce ne alimentează locuințele, locurile de muncă și, mai ales, stilul de viață, de aceea toate experimentele și inițiativele sunt lăudabile, mai ales că fără învățămintele trase în urma acestora, nu s-ar ajunge la obiectul îndrăzneț propus de Președintele Franței, Emmanuel Macron, care a declarat joi că Franța (și îmi permit să-l completez, întreaga lume) ar trebui să meargă „de două ori mai repede” în direcția punerii în funcțiune a proiectelor de energie regenerabilă.
În plus, dacă e să fim onești până la capăt, hidrogenul este, de asemenea, un element-cheie în asigurarea securității energetice a Europei, care, după cum am văzut în ultimele luni, nu poate fi considerată ca fiind de la sine înțeleasă.
Iar dacă ar fi să dăm un singur exemplu concret în realitatea cotidiană privind beneficiile hidrogenului, la o zi distanță de la inaugurarea sitului din Franța, a avut loc în Italia primul test drive al unui automobil pe bază de hidrogen. Automobilul elimină doar picături de apă și are o autonomie de 650 de kilometri, cu un timp de realimentare de mai puțin de cinci minute. Așa-i că nu sună rău?
