Fără violență în UE!
Fotografie de Louis Galvez de pe Unsplash
Comisia Europeană a anunțat recent numărul unic la nivelul UE pentru liniile telefonice de asistență pentru victimele violenței împotriva femeilor - 116 016. Femeile care sunt victime ale violenței vor putea apela același număr de telefon în întreaga UE pentru a obține consiliere și sprijin. Există încă state în care forme grave de violență împotriva femeilor nu sunt incriminate. Desigur, nu vorbim în UE despre viol sau mutilarea genitală a femeilor, însă odată cu mutarea a tot mai multe compartimente ale vieții în online, apar și forme noi de violență, cum ar fi hărțuirea cibernetică sau schimbul de imagini intime fără consimțământ, aspecte care trebuie legiferate, iar potențialele victime, protejate.
Dintr-un raport al Organizației Mondiale a Sănătății reiese că de-a lungul vieții, 1 din 3 femei, adică aproximativ 736 de milioane, este supusă violenței fizice sau sexuale din partea unui partener intim sau violenței sexuale din partea unei persoane care nu este partener - un număr care a rămas în mare parte neschimbat în ultimul deceniu. Această violență începe devreme: 1 din 4 femei tinere (cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani) care au avut o relație va fi fost deja victimă a violenței din partea unui partener intim. Violența împotriva femeilor se regăsește în fiecare țară și cultură, afectând milioane de femei și familiile lor, însă a fost exacerbată pe durata pandemiei de COVID-19.
Pentru unii poate părea ciudat interesul Uniunii Europene, însă cu cât există mai multe inițiative privind protejarea victimelor violenței, dar mai ales privind prevenirea unor astfel situații, cu atât e mai bine, întrucât legile unor state sau autoritățile responsabile să aplice aceste legi, nu sunt capabile întotdeauna să apere interesele cetățenilor vulnerabili. Dincolo de situația tulbure datorată războiului din Ucraina, unde forțele armate rusești comit acte de violență sexuală, iar milioane de femei și copii fug din calea agresiunii în UE și în țările învecinate, există în continuare țări din Asia și Africa, în care femeile sunt abuzate, exploatate, oprimate, hărțuite, întemnițate, amendate și biciuite pentru că cer libertate și egalitate.
Probabil cel mai recent și mediatizat caz este al tinerei în vârstă de 22 de ani, din Iran, care a murit într-un spital la câteva zile după ce a fost reținută și bătută de poliția pentru moralitate a regimului, pentru că nu ar fi respectat regulile privind purtarea hijabului. În ciuda avertismentelor, sute de oameni s-au adunat în orașul natal al tinerei pentru înmormântarea ei, unii dintre ei scandând sloganuri antiguvernamentale. Protestele iranienilor au luat amploare, manifestându-se inclusiv la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar. Ce anume cer protestarii? Pe scurt, normalitate! Vor ca femeile și fetele să nu mai fie tratate ca cetățeni de mâna a doua.
În lumina acestor detalii, poate înțelegem mai bine de ce Europa rămâne fermă în ambiția ei de a pune capăt violenței împotriva femeilor în interiorul și în afara UE, fiind solidară cu femeile și fetele, victime și supraviețuitoare ale violenței.
