Europa își are faliții ei, însă…

Fotografie de Ibrahim Boran de pe Unsplash

Fenomenele și dezastrele naturale ne amenință în mai mică măsură stilul de viață și șansele la supraviețuire decât o fac concetățenii noștri, mai ales cei care și-au pierdut busola morală, luând ca noi repede lăcomia, setea de putere și nevoia bolnăvicioansă de a avea ultimul cuvânt chiar dacă acesta vine cu costuri în vieți omenești. Ocupați fiind în ultimul an să privim încruntați în direcția Moscovei, am uitat că și în grădina Uniunii Europene uneori lucrurile o iau razna. Nu o să luăm țările membre la rând, dar aș dori să mă opresc la două exemple recente. 

O știre din aprilie 2022 ne anunța că „divergențale dintre Uniunea Europeană și regimul premierului ungar Viktor Orban au fost exprimate într-o scrisoare tranșantă în care sunt enumerate acuzații de corupție și încălcări ale statului de drept, crescând astfel riscul ca această țară să piardă în cele din urmă miliarde de euro din finanțări cruciale”. La nici o jumătate de an de la această știre, un think tank european afirma în legătură cu guvernarea lui Viktor Orban că „totul este legal, dar nimic nu este democratic”. Și că „Viktor Orban a avut la dispoziție 12 ani pentru a învăța cum să ocolească reformele democratice”. UE a avut așteptări corecte și concrete din partea Ungariei, așteptări pe care i-a cerut să le îndeplinească în următoarele trei luni, amenințând în caz contrar suspendarea finanțărilor. Pe scurt, UE se anunță dispusă să elibereze banii doar dacă Ungaria va întreprinde o serie de reforme anticorupție deoarece la ora actuală „Ungaria nu mai poate fi considerată o democrație în adevăratul sens al cuvântului”.

Între timp a ieșit la iveală Qatargate, un scandal politic în curs de desfășurare, în care sunt implicați politicieni, lobbyiști, funcționari publici și familiile acestora. Persoanele acestea sunt bănuite că ar fi săvârșit acte de corupție, spălare de bani și crimă organizată, în vederea obținerii de influență în Parlamentul European. Autoritățile din Belgia, Italia și Grecia au confiscat deja 1,5 milioane de euro în numerar, calculatoare și telefoane mobile și au acuzat patru persoane de presupusele infracțiuni. Deși detaliile presupuselor infracțiuni sunt încă vagi, cazul a șocat puternic Uniunea Europeană, astfel încât premierul Ungariei, care abia în urmă cu câteva săptămâni era în centrul atenției privind corupția, azi crede că este timpul să „drenăm mlaștina” Uniunii Europene și cere dizolvarea Parlamentului European.

Înainte totuși de a da curs unor solicitări abrupte și bombastice, ar trebui să analizăm situația cu mintea limpede și să tragem niște învățăminte din toate aceste episoade. UE se află într-o postură nouă. Parlamentarii ei sunt arătați cu degetul, pe bună dreptate, tocmai cei care ar trebui să dea tonul ideilor, proiectelor și faptelor bune. Imediat după arestări, din întreaga Uniune Europeană s-au făcut auzite reacții puternice. Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a declarat că și Parlamentul European are o anchetă în curs de desfășurare. Spre deosebire de situațiile locale în care parlamentarii noștri erau unși pe frunte cu mir ca să nu fie anchetați de către organele competente în urma unor bănuieli, în Parlamentul European, la scurt timp după aflarea veștilor proaste, Metsola a suspendat responsabilitățile și puterile Evei Kaili în calitate de vicepreședinte al Parlamentului European, iar în urma unui vot în plenul Camerei, aceasta a fost demisă oficial din funcția de vicepreședinte.

Ancheta este în curs de desfășurare, așa că nu este cazul să intrăm în detalii deocamdată, ce vreau să subliniez totuși, este dorința membrilor Parlamentului European de a institui cadre mai precise privind transparența și responsabilitatea, lucruri de care am avea și noi nevoie ca de aer în parlamentul României. Nu ar strica, așadar, să luăm exemplu de la colegii de la Bruxelles. Ca să-l parafrazăm pe Caragiale, și Uniunea are faliții ei, dar nu îi protejează și nici nu-i promovează.