Schimbarea la față a transportului urban

Fotografie de Giorgio Trovato de pe Unsplash

Exceptând anul 2020 când a izbucnit pandemia de COVID-19, începând cu 2014, emisiile din sectorul vehiculelor grele au crescut an de an, mai ales în zona transportului de marfă, datorită creșterii cererii de transport rutier, care se estimează că va continua să crească și în viitor. Prin urmare, este esențial să se definească standarde mai stricte privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele, în scopul reducerii emisiilor de CO2 în acest sector și al îmbunătățirii calității aerului. În situația dată, Comisia Europeană a propus noi obiective ambițioase privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi, începând cu 2030, obiective care se aliniază ambițiilor tot mai mari ale UE în materie de climă, fiind totodată compatibile cu pachetul „Pregătiți pentru 55” și cu Acordul de la Paris.

Noile standarde de emisii trebuie să asigure faptul că segmentul transportului rutier care  include camioanele, autobuzele urbane și autobuzele pe distanțe lungi face trecerea la o mobilitate cu emisii zero. 

În cadrul acestei propuneri, emisiile de CO2 vor fi reduse în medie, comparativ cu nivelurile din 2019, cu:

• 45 % de la 1 ianuarie 2030 

• 65 % de la 1 ianuarie 2035

• 90 % începând cu 1 ianuarie 2040.

În plus, în vederea implementării mai rapide în orașe a autobuzelor cu emisii zero, Comisia propune ca din 2030 toate autobuzele urbane noi să aibă emisii zero.

Însă pe lângă reducerile de emisii care are beneficii evidente privind calitatea aerului și sănătatea europenilor, mai există și alte beneficii ale unor standarde mai stricte privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele, cum ar fi scăderea cererii de combustibili fosili, în principal produse petroliere cu aproximativ 2 miliarde de barili de petrol în perioada 2031-2050. Mai mult, operatorii de transport și utilizatorii de vehicule grele vor beneficia de costuri mai mici ale combustibilului și ale proprietății asupra vehiculelor, acestea reducându-se în mod semnificativ.

Singurele vehicule grele exceptate de la aceste obiective sunt:

• vehiculele micilor producători

• vehiculele utilizate pentru minerit, silvicultură și agricultură

• vehiculele proiectate și construite pentru a fi utilizate de forțele armate și vehiculele cu șenile

• vehicule proiectate și construite sau adaptate pentru a fi utilizate de serviciile de protecție civilă, serviciile de pompieri și forțele responsabile de menținerea ordinii publice sau de îngrijirea medicală de urgență

• vehiculele de uz specific, cum ar fi camioanele pentru gunoaie.

Vicepreședintele executiv pentru Pactul verde european, Frans Timmermans, a ținut să precizeze că: „pentru a ne atinge obiectivele climatice și de reducere la zero a poluării, toate componentele sectorului transporturilor trebuie să contribuie în mod activ. În 2050, aproape toate vehiculele de pe drumurile noastre trebuie să aibă emisii zero. Legea europeană a climei impune acest lucru, orașele noastre solicită acest lucru și producătorii noștri se pregătesc în acest sens […] Combaterea crizei climatice, îmbunătățirea calității vieții cetățenilor noștri și stimularea competitivității industriale a Europei merg mână în mână.” 

Deși politicile climatice riscă să exercite pe termen scurt o presiune suplimentară, pe termen mediu și lung, beneficiile politicilor UE în domeniul climei contrabalansează în mod clar costurile acestei tranziții. Grație legislației UE existente în domeniul climei și al energiei, emisiile de gaze cu efect de seră ale UE au scăzut deja cu 24% față de 1990, în timp ce economia UE a crescut cu peste 60% în aceeași perioadă, decuplând creșterea de emisii.